Coaliția „Bulgaria Progresistă” a lui Rumen Radev a luat aproape 38% din voturi astăzi. După opt rânduri de alegeri parlamentare în cinci ani, bulgarii au ales un om care nu a venit cu promisiuni tefeliste de la Bruxelles, ci cu un mesaj simplu: “Bulgaria pe primul loc.”
Radev, fost general de aviație, președinte două mandate, a demisionat în ianuarie tocmai ca să intre în cursa pentru a schimba majoritatea parlamentara și, implicit, pentru a deveni premier. Și a câștigat. Ca un lider care a zburat sub radarul presei internaționale.  Ceea ce face povestea lui cu adevărat interesantă este că Radev vine din familia social-democrată. A fost susținut de Partidul Socialist Bulgar la alegerile prezidențiale. Dar mandatul lui nu seamănă deloc cu rețeta „progresistă” pe care o vedem azi la multe partide de stânga din UE. El a dovedit că poți fi de stânga fără să devii globalist, fără să cedezi suveranitatea și fără să ignori valorile conservatoare care țin o națiune unită.

Pe tema relațiilor cu Rusia, Radev a fost ferm: energia ieftină din Rusia trebuie păstrată, sancțiunile fac mai mult rău europenilor obișnuiți decât Moscovei. A amenințat cu veto-uri la Bruxelles când s-a pus problema combustibilului nuclear Rosatom și a blocat orice încercare de a vinde rafinăria Lukoil din Burgas fără control național. Pe războiul din Ucraina a vorbit mereu direct, adică ajutorul militar prelungește conflictul, Bulgaria trebuie să susțină negocierile de pace și încetarea focului, nu escaladarea. A lipsit de la summitul NATO din 2024 de la Washington și a criticat pactul de securitate pe zece ani cu Kievul, spunând că țara are probleme interne mai urgente decât să se implice în războaie străine. Pe tema sancțiunilor împotriva Rusiei, poziția lui e clară: sunt ineficiente, împing Europa în brațele Chinei și transformă UE într-un „ostatic” al unei politici de război.

În ceea ce privește agenda LGBTQ+-, Radev a promulgat o lege care interzice propaganda în școli, o măsură inspirată din legislația rusească, criticată la Strasbourg, dar populară în rândul bulgarilor obișnuiți.

Cu privire la migrație a tratat problema reală: exodul tinerilor bulgari. A susținut securizarea frontierelor, arătând că demografia proprie contează mai mult decât lozincile multiculturale.

Nici pe tema “tranziției către energia verde” nu a mers pe pilot automat în linia Bruxelles-ului. A criticat închiderea rapidă a termocentralelor pe cărbune și a încercat să blocheze legi care ar fi permis construirea de parcuri solare și eoliene pe terenuri agricole de calitate. „Protejăm pământul bun pentru hrană, nu pentru panouri”, pe scurt.

Pe problema adoptării euro a fost sceptic: a cerut referendum și a avertizat că intrarea „cu orice preț” ignoră inflația și prețurile care ii vor afecta direct pe cetățeni (Bulgaria a intrat pe 1 ianuarie 2026 în zona euro, din cauza parlamentului ostil lui Radev, dar nemulțumirea legată de scumpiri l-a ajutat enorm în campanie).

Cu privire la cheltuielile pentru NATO a respectat ținta de 2% din PIB pentru apărare și a cumpărat avioane F-16, dar a insistat că banii trebuie să meargă întâi spre armata bulgară, nu spre ajutor extern.

În ceea ce privește poziția vis-a-vis de UE a fost clar: apartenența este „alegere strategică”, dar nu înseamnă supunere oarbă. A criticat constant „supra-reglementarea” de la Bruxelles pe energie, climă și sancțiuni.

“Anti-corupție, anti-oligarhi, protecție socială pentru pensionari și familii” - principalele teme de campanie. Adică stânga din punctul de vedere al economiei, dar cu un suveranism clar și un realism conservator care sună aproape demodat pentru pro-europenii de azi.

Când îl compari cu Viktor Orban, asemănările sar în ochi: amândoi au pus națiunea înaintea ideologiei, au apărat energia ieftină, au cerut pace în Ucraina și au refuzat să fie executanți ai agendei de la Bruxelles. Radev l-a lăudat public pe Orban pentru „viziunea clară” și „curajul” de a-și apăra pozițiile. Dar diferența e esențială: Radev face asta din zona de stânga. Nu a construit un sistem de dreapta ca Orban, ci a câștigat alegeri într-un sistem fragmentat, cu o coaliție de social-democrați și independenți. A zburat sub radar tocmai pentru că nu a urlat vizibil lozinci anti-UE, ci a vorbit despre prețuri, corupție și interes național.

Și aici vine lecția dureroasă pentru PSD...

Dragă PSD, uitați-vă bine la ce s-a întâmplat la vecini. Ați devenit, în ultimii ani, un partid „total progresist” și „pro-european” de teama criticilor de la Bruxelles și a presei occidentale. Ați îmbrățișat agende care nu reflectă realitatea majorității românilor, ați susținut tranziții verzi care lovesc în facturi, ați vorbit mai mult despre valori europene universale decât despre prețul pâinii și securitatea frontierelor. Rezultatul? Vă pierdeți baza tradițională, adică oamenii simpli care vor locuri de muncă, energie ieftină, demnitate națională și un stat care să le apere interesele, nu să le predea suveranitatea.

Rumen Radev demonstrează că singura linie câștigătoare pentru stânga modernă în Europa de azi este exact cea pe care el a adoptat-o: stânga socială, dar patriotă și realist-conservatoare. Nu poți câștiga alegeri ignorând suveranitatea națională, costurile vieții și valorile culturale ale propriului popor. Poți fi de stânga și să aperi granițele, să ceri energie accesibilă, să refuzi experimente ideologice în școli și să pui țara pe primul loc. Radev a dovedit-o.

Indiferent dacă ești de stânga sau de dreapta, patriotismul nu mai e un lux, e condiția de supraviețuire pentru orice stat membru UE. Altfel, Europa se va scufunda în aceeași oboseală și frustrare pe care bulgarii tocmai au sancționat-o la urne.

PSD are acum șansa să învețe lecția înainte să fie prea târziu. Sau poate va continua pe drumul „progresist” și va lăsa altora spațiul să vorbească despre România pe primul loc. Bulgaria tocmai a arătat că alegerea e simplă: ori te întorci la popor, ori riști să rămâi irelevant. Rumen Radev a ales prima variantă. Și a câștigat.