De la olimpiadele de fizică ale lui Iohannis la mesele de negociere de la Atena și Nicosia...
S-a născut în 1975 la Sibiu, a terminat Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” și se pregătea să dea examen la ASE. A primit o bursa în Statele Unite la Wilson College, în Pennsylvania, apoi a facut un master și un doctorat în economie la Johns Hopkins, universitatea unde l-a și cunoscut pe Victor Velculescu, oncologul propus la Premiul Nobel pentru Medicină, fiul arhitectului Aurel Velculescu, omul care a proiectat mai multe biserici ortodoxe românești pe coasta de est a Americii. Cei doi au făcut nunta tot la Sibiu, dar viața și-au construit-o la Baltimore, unde au crescut trei copii.
Cariera Deliei Velculescu a luat avânt în 2002, când a intrat la Fondul Monetar Internațional. Aici, după dosarele Sloveniei, ale Islandei și ale României, a ajuns să se ocupe de două dintre cele mai grele cazuri ale Europei: Cipru și Grecia. Salariul ei estimat la peste 250.000 de dolari pe an, plus venitul soțului, profesor la Johns Hopkins și cofondator al unei companii de teste genetice cotate la bursă, plasează cuplul Velculescu, după estimările presei americane, într-o categorie socială pe care în România puțini o ating: zeci de milioane de dolari investite în imobiliare, participații în firme medicale și alte investiții bursiere.
În 2012, când Ciprul era la un pas de colaps bancar, Delia Velculescu a preluat conducerea misiunii FMI la Nicosia. Acolo s-a născut porecla pe care presa locală i-a lipit-o imediat: „Doamna Draculescu”, o combinație între Dracula și numele de familie al româncei. Jurnaliștii ciprioți o descriau drept cea mai dură membră a delegației internaționale, „reprezentanta curentului ultra-neoliberal din FMI, fără vreo simpatie pentru solidaritatea europeană”. A insistat pentru scindarea Bank of Cyprus și a Cyprus Popular Bank, pentru recapitalizarea sistemului bancar, soluție care a șocat o Europă obișnuită ca cetățeanul de rând să fie protejat și a militat pentru un program agresiv de privatizări care să acopere găurile bugetare.
Aici începe partea pe care Ciprul nu o uită. În fața ezitărilor guvernului de la Nicosia, Velculescu a fost categorică: privatizările companiilor publice, telecomunicațiile, portul, energia, nu sunt opționale. Mii de ciprioți și-au pierdut economiile în „bail-in”-ul din martie 2013, sindicatele au scos populația în stradă luni de zile, iar parlamentul a respins inițial planul. „Doamna Draculescu” nu a clipit. Programul a fost impus în varianta cerută de FMI.
În 2015, Delia Velculescu a fost mutată la Grecia, înlocuindu-l pe Rishi Goyal. Presa elenă a numit-o „versiunea brunetă a lui Christine Lagarde”, cu „eleganța și instinctul păsărilor de pradă”. A rămas la conducerea misiunii până în 2018, perioadă în care Grecia a trecut prin al treilea pachet de salvare, de 86 de miliarde de euro, prin tăieri de pensii, creșteri de TVA și privatizări. De la porturi (Pireu), la aeroporturi regionale, până la rețelele de energie. Câți greci o iartă astăzi pentru austeritatea acelor ani? Puțini.
În iunie 2025, când PSD-ul lui Sorin Grindeanu căuta cu disperare un nume de premier tehnocrat pe care să-l opună lui Ilie Bolojan, refuzat de social-democrați în orice formulă de rotativă, numele Deliei Velculescu a fost aruncat pe surse tocmai de tabăra PSD. Era o mișcare tactică: un tehnocrat cu CV internațional, fără partid în spate, care să blocheze ambițiile liberalului de la Cotroceni. Manevra nu a reușit atunci. Un an mai târziu, după moțiunea de cenzură care a dărâmat Guvernul Bolojan, aceeași Delia Velculescu revine, de data aceasta ca favorita declarată a președintelui Nicușor Dan, conform surselor de la Cotroceni citate de Gândul.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem deja: o țară cu deficit de 9,3% din PIB, cu inflație și tensiune socială, este pregătită pentru rețeta pe care „Doamna Draculescu” a aplicat-o în Cipru și Grecia?
